Dicti0nar.ro electronic
Joc
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. jocus)
1. activitate distractivă, supusă sau nu regulilor, practicată de copii într-un mod dezinteresat și de adulți în scopuri lucrative sau nu.
2. ~ de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante.
3. ~ de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur.
4. dans popular, horă; (prin ext.) petrecere populară la care se dansează; melodie după care se joacă.
5. (fig.) mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație.
6. competiție sportivă (de fotbal, de baschet etc.), întrecere sportivă, partidă între două echipe.
7. mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă.
8. (tenis) fiecare dintre diviziunile setului.
